Este o intrebare adresata celor care au experienta instantelor pe aceasta tema intrucat se pare ca nici instantele nu au o practica unitara.
In ceea ce priveste neexecutarea obligatiei de plata de catre una din parti atunci cand exista un contract comercial semnat intre acestea, care dintre proceduri o considerati ca fiind cea mai potrivita si de ce; OG 5/2001 privind somatia de plata sau OG 119/2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii obligatiilor la plata rezultate din contractele com.?
Eu folosesc numai OUG 119 din urmatoarele motive:
- in cadrul acestei proceduri, lipsa inampinarii poate fi considerata de judecator drept o recunoastere a datoriei (recunosc ca pana acum nu am avut aceasta situatie, toti au depus intampinare);
- OG 5/01 nu se completeaza cu normele de procedura;citatia si comunicarea hotararii se fac numai prin scrisoare recomandata - din cauza asta am avut numeroase problemelegate de procedura de citare si mai ales in legatura cu comunicarea hotararilor; debitorii nu isi ridica corespondenta de la posta si din cauza asta hotararea nu devine irevocabila; returul plicului nu reprezinta comunicare, iar unele instante (J4) au refuzat sa realizeze comunicarea si prin afisare; la J1 am obtinut comunicarea prin afisare si am investit sentinta cu formula executorie, la J4 am o sentinta din aprilie 2008 siinca nu am reusit sa o investesc, am facut deja 3 cereri de recomunicare si mi se spune de fiecare data ca nu a fost ridicat plicul de la posta; cred ca o sa renunt la acea sentinta, oricum cred ca debitoarea a disparut de mult; - hotararea data pe OUG 119 se comunica conform codului de procedura civila, inclusiv prin afisare la usa instantei (oricum, daca postasul nu gaseste pe nimeni face proces verbal de afisare si se rezolva problema);
- hotararea data pe OG5 trebuie investita cu formula executorie (exista text in cuprinsul ordonantei) pe cand cea data pe OUG 119 poate fi pusa in executare fara investire, numai cu legalizare - e hotarare pronuntata in dosar comercial si se aplica normele speciale de la art. 720 indice 1 si urmatoarele.
Este o discutie daca lipseste contractul comercial in forma scrisa, insa si aici se pot face aparari in instanta (ca exista un contract in sens de negotium, insa nu exista un contract scris - instrumentum); aici depinde mult de judecator, am auzit ca s-a admis o cerere pe OUG 119 la TB chiar in lipsa unui contract comercial scris, numai pe baza facturilor acceptate (care ar tine loc de contract).
Eu cred ca OG 5/ 2001, are o sfera mai larga de aplicare decat OUG.119/2007. De altfel se aplica oricarui tip de creanta certa, lichida si exigibila
OUG 119/2007 se aplica contractelor comerciale, incheiate intre comercianti , sau intre comercianti si o autoritate contractanta. Ea nu se aplica contractelor dintre comercianti si consumatori si nici creantelor aflate la masa credala
Din punct de vedere al sferei de aplicare, OG 5/2001 cunoaste un cadru mult mai larg...insa OUG 119/2007 are avantajul de a fi mai rapida, deci si mai eficienta. Daca va incadrati la art. 2 alin. 1 al acesteia din urma in sensul existentei unei creante certe, lichide si exigibile reprezentand obligatii de plata a unor sume de bani rezultate din contracte comerciale, atunci va sfatuiesc cu caldura sa apelati la aceasta. Nedepunerea intampinarii de catre debitor se considera recunoastere; din momentul in care devine irevocabila, aceasta constituie titlu executoriu; comunicarea se poate face si prin afisare la usa instantei; si un ultim aspect comparativ sesizat in instanta, este ca pentru OUG 119/2007 nu se prea da termen pentru angajare aparator.